luni, 9 mai 2011

Open the door..get out of my head!

Am un feeling general ca sunt intr-una din pasele existentei mele cand simt ca totul in jurul meu o ia razna fara sa mai pot controla nimic.Am senzatia ca traiesc intr-un haos si parca nimic nu mai are sens..parca sunt o serie de piese de puzzle imprastiate, ma tot chinui sa refac jocul dar continuu piesele se amesteca.
Conteaza prea putin la ce cacaturi ma gandesc acum..ideea salvatoare care mi-a trecut azi prin cap e urmatoarea: traim si vedem fiecare viata prin prisma realitatii subiective pe care fiecare o resimte,printr-un binoclu personalizat.Imi vine in cap fix ideea aia tampita pe care toti am avut-o in adolescenta: cum ca poate ca eu vad rosu ce tu vezi verde dar pt ca ne-am obsinuit sa numim culorile "rosu" "verde" prin prisma a ceea ce vede fiecare..n-avem de unde stii daca chiar vedem la fel.
Realitatea obiectiva e diferita de cea subiectiva construitra prin si de noi insine.Ceea ce ma face sa ma gandesc..ca poate problemele pe care mie mi se pare ca le am acum , in sfera mea inchisa de griji, sunt nothing privite de undeva de sus..din afara realitatii mele subiective.De fapt am reusit performanta de a ma autosabota!
Cred ca fiind absorbit de propriul subiectivism pierzi din importanta lucrurilor.Esti atat de absorbit si de inchis in cusca ta incat nu-ti mai dai seama de gravitatea si importanta problemelor tale.Spre exemplu..sa zicem ca esti stresat de job & duties, foarte stresat astfel incat "cusca" ta- realitatea ta se va rezuma la grijile legate de job ( sa zicem), fara ca tu sa stii ca poate in tot timpul asta cat te-ai stresat si ai facut riduri si fire albe in cap altcineva rezolvase pt tine "issue-urile" de la munca, sau poate chiar, s-au rezolvat de la sine.
Ce vreau sa spun cu asta e ca realitatea ta subiectiva se poate schimba in orice clipa atunci cand reusesti sa iesi din ea, sa fi in afara.E vorba de perspectiva si de gravitatea pe care o dai lucrurilor.Probabil ca fiinta umana, in genere, (si nu numai popoarele latine) tinde sa-si dramatizeze prea mult existenta..sa faca , cum bine se zice "din tzantar armasar"!
La mine una s-a rezolvat simplu..aveam o groaza de shitturi pe cap..si chiar cand puneam capu pe perna noaptea creierul meu continua sa "rumege".Am plecat 3 zile de acasa..m-am desconectat complet si cand m-am intors si mi-au revenit "dramele" mi s-au parut niste lucruri marunte, lipsite de importanta, senseless.

luni, 14 februarie 2011

14 Februarie

Se intampla de cele mai multe ori sa scriu cand sunt trista.Se pare ca starile astea mai de cacao in care ma gasesc uneori imi dau sursa de inspiratie de care am nevoie.Da, recunosc..tristetea a devenit un fel de muza a mea!
Sunt trista pentru ca ma simt un om rau..si in ciuda tuturor argumentelor logice-rationale pe care mi le aduc ideea asta staruie in mine.In mod normal ratiunea e cea care se lupta cu simturile..dar de data asta nu!Ratiunea se lupta cu ea insasi.Este o logica simpla care mi se sopteste-" ai facut rau deci esti un om rau"..si totodata "ai facut rau, pentru ca consecinta raului va fi binele".
Si asta pentru ca ne place mai degraba sa fim mintiti decat sa acceptam sau sa fugim de "Rau".Suntem programati sa fugim atunci cand ne doare si ne e rau, dar nu fugim atunci cand Raul nu mai e o notiune fizica-palpabila.E ca si cum te arzi si fugi repede sa te tratezi insa daca stii ca esti ars si nu poti vedea arsura o lasi netratata.
Am senzatia ca mi-am batut joc de mine si pentru asta sunt un om rau.Daca mi-ar putea vorbi acum Lavinia de acum 3 ani cred ca m-ar subjuga;pentru ca mi-am batut joc de visele si dorintele ei, pentru ca am facut intuneric in lumea ei,pentru ca i-am taiat toate lianele, pentru ca i-am distrus realitatea..m-am pisat pe ea de sus si pentru ca am am avut grija sa o ascund bine in toti anii astia.
Mi-as dori sa ma ierte..sa-i zic ca imi pare rau si ca trebuie sa-mi mai dea o sansa.Nu stiu insa daca ea mai e acolo, daca ma mai aude sau ii mai pasa in vreun fel de mine..mi-am batut joc si acum firesc, se intoarce roata.
Doare sa faci rau altora dar si mai mult doare sa-ti faci rau tie.Si e si mai dureros cand ingropi pana la epuizare frustrarile, si le lasi sa clocoteasca si sa fiarba pana cand te sugruma.Pana la urma..esti calaul propriei tale executii.

miercuri, 29 decembrie 2010

Closing time

Uff..long time no see!Nu stiu din ce film mi-a ramas expresia dar imi vine mereu in cap de fiecare data cand nu mai vad persoane de ceva vreme.
Motivul acestei postari, surpriseeee!!: nu este tramvaiul '41.Unul din putinii mei cititori (nefideli) m-a acuzat de o obsesie acuta fata de acest subiect.Si nu ca n-as avea ce sa mai spun la capitolul asta, ca doar au venit sarbatorile si trebuie sa mai "deschizi usa, crestine!"..whatever cum ziceam, nu e asta subiectul.
In vacanta asta m-am mai culturalizat!Am citit 2 carti: Anotimpul fructelor de mango-A.Malladi si Brocart de toamna- autorul e un japonez al carui nume nu-l pot retine (a se gasi usor cu google).Cartile astea le-am luat la intamplare de pe Elefant.ro..ok, recunosc ca era o promotie buna.(una am luat-o gratis:P)si am nimerit cum nu se putea mai bine subiectele.
In prima, e vorba de o indianca care traieste foarte mult timp in America , se indragosteste de un american si se intoace dupa o perioada lunga in India ca sa dea marea veste.Stiam eu ceva cum ca indienii sunt foarte stricti in a-si alege neamurile, dar ceea ce nu stiam e ca pentru ei "rasa alba" este considerata una inferioara-bolnava.Mi-au placut mult dialogurile de genu:
"Prya: Iubesc un american si o sa ma marit cu el.
Masa: Dar nu e indian..cum sa iubesti pe cineva de alta rasa.
Prya: Ma..dar e tot om, rasa nu conteaza.
Masa: nu se poate, culturile diferite nu se pot intelege.O sa divortezi cu siguranta.
etc"
E vorba de toate prejudecatile lumilor arhaice(din care printr-o forma mai usoara nu ne excludem) si de infruntarea lor printr-un apel simplu la ratiune.
Sunt fix genul de discutii pe care le mai am cu taica-miu in ceea ce priveste homosexualitatea.Am avut multe "fight-uri" cu el pe tema asta..si desi de fiecare data (am o placere sadica)ii demontez argumentele (biologice,religioase,sociale etc)tot sfarseste prin celebra:"Nu pot sa accept pentru ca nu e normal".Normalitatea fiind un concept social definit in cadrul comunitatii fiecaruia dintre noi.Nu mai e o normalitate la modul general- ci e normal pentru ca oamenii din comunitatea/clasa/generatia/cultura cu care se identifica gandesc la fel.
O alta replica din dialogul de mai sus :"Nu e normal sa te mariti cu un american pentru ca nu e indian!"

A2a carte.."Brocart de toamna" m-a surprins mai multttt decat placut.Ce-i drept asta e cartea pe care am ales-o gratis :D..iertati-mi ignoranta da n-am asa o tragere de inima fata de autorii asiatici.S-a intamplat sa dau peste vreo 2 Ishiguro care au tinut mortis sa-mi prezinte ritualul ceaiului pe parcursul a vreo 100 de pagini motiv pentru care si interesul meu pentru asiatici s-a dus de rapa.Dar cartea lui Teru Miyamoto (intre timp am google-uit si numele autorului) n-are nimic de ceai :D(lucky me) si am trecut usor de pagina 150.E o carte despre love-feelings-eternity, da ,da cam lacrimogen, dar la o luminita de brad in seara de Ajun a mers de minune!!.Doi oameni care desi se iubesc un eveniment nefericit ii desparte..si o marturie sincera a geneticii "defecte" a barbatului care nu poate ramane fidel femeii pe care o iubeste, explicat de catre "EA"(of course) prin karma.

marți, 4 mai 2010

'41 every day

Minunatul tramvai '41..sursa de spiritualitate si esenta romaneasca.
O tura cu '41 dureaza..in momentele fara trafic aprox 25-35 de minute..minute care uneori echivaleaza cu un bilet la teatru, cinema.
Pe '41 intalnesti toate tipologiile de oameni iar cersetorii sunt intr-o adevarata competitie..fiecare incercand sa-si castige,surprinda audienta onomatopeic, olfactiv, auditiv etc.
Intr-una din zilele cand ma duc mai tarziu la munca..ma urc in prietenul meu '41 din inima lui :Ghencea. Prind loc..as usual (asta o consider o compensatie a faptului ca:1. locuiesc in Drumul Taberei-vezi traficu , 2. fac o ora- cu bafta pana la munca)langa fereastra.Primele 2 statii pana la Tricodava sunt ceea ce consider - statii de tranzitie..adica pana se ridica cortina and the shows begins.
Dupa cum spuneam..la Tricodava se urca El..subnumit "cersetorul cu bastonu"..un nene cu fundul foartee mare(nu exagerez)cu baston,sarac,bolnav, fara copiii si cu sotia imobilizata - evident.
Speach-ul l-am auzit de nenumarate ori si nu-mi mai atrage urechea sau atentia cat si-ar dori...ceea ce e insa, de remarcat, la majoritatea cersetorilor de pe '41 e acustica.Au niste voci de o rezonanta incredibila!fie ca e super aglomerat sau galagie ,nush cum fac si ce sunete scot ca se fac auziti!!..sunt ceea ce am numi "sunete nazalo-amplificate".
Si in ritmul asta Dl.Baston.. isi incepe liturghia ..moment in care eu si inca 2 tipe de prin preajma - din categoria "nenorocitelor tinere care stau pe scaun cand sunt oameni batrani in picioare "..facem acel gest discret: de a ne pune castile in urechi..Si adevaru' e ca nu stiu cum ne-am coordonat ca a fost o miscare-domino..nu stiu cine a fost factorul mobilizator, dar a fost o miscare in lant.(solidaritate feminina) moment in care Dl cu baston ..nadajduit si revoltat la nepasarea noastra schimba rapid repertoriul; ceva de genul:"Daca puteti sa ma ajutati si urechi sa ascu...?!?@!?#?!?@!..voi cei care va bagati instrumente satanice in urechi ca sa nu ma mai auziti..urechile sa nu va mai auda in veci caci abia la Judecata de apoi va veti gasi milostivi, amin! "
EU:WTF?!?@!?@?!"@"!"
OTHERS:..hihih..jajajaja..ranjete
So..nenea cu bastonul, care vorbea "de obicei" de milostivire, bunul Dzeu , viata buna,vesnica si sanatate!..ne ameninta!Ne ameninta ca daca nu mai auzim a 30a oara ce are de zis ajungem in Iad..mai sa fie, ca si p-asta parca am mai auzit-o pe undeva!

Trouble-blog

E clar..blogu asta e de cacat si nu citeste nici dracu.Dar vai!cum e cu crezul artisitic ca arta e pentru refularea artistului si nu pentru ochiul critic al marelu privitor?..eh in fine.Am ajuns la aceasta mareata concluzie ca blogul meu e de cacat, pentru ca nu citeste nimeni, si da!trebuie sa recunosc aici ca mi am pierdut crezul..(motivul pentru care nici n-am poposit pe aici de ceva buna vreme).Dar inspiratiunea ma copleseste si unde-n alta parte as putea poposi mai apriori decat pe blog.
Daca ajunge cumva, prin minune, intamplare, nefericire sau ghinion cineva sa citeasca acest post please help me with something.Blogul asta a incetat din viata..la propriu, si-a incetat numaratoare de vizualizari.Si nu , nu zic asta pentru ca nutresc o pasiune ascunsa, ca de fapt curg vizualizarile si eu nu le vad, absurd..ci pentru ca am verificat!!..de oriunde m-as conecta si as vizualiza blogul, cifra de vizualizari ramane aceeasi..someone knows why this happen??!If so..please be kind and give me an advice.

Yours sincerly,

Lavi