Am un feeling general ca sunt intr-una din pasele existentei mele cand simt ca totul in jurul meu o ia razna fara sa mai pot controla nimic.Am senzatia ca traiesc intr-un haos si parca nimic nu mai are sens..parca sunt o serie de piese de puzzle imprastiate, ma tot chinui sa refac jocul dar continuu piesele se amesteca.
Conteaza prea putin la ce cacaturi ma gandesc acum..ideea salvatoare care mi-a trecut azi prin cap e urmatoarea: traim si vedem fiecare viata prin prisma realitatii subiective pe care fiecare o resimte,printr-un binoclu personalizat.Imi vine in cap fix ideea aia tampita pe care toti am avut-o in adolescenta: cum ca poate ca eu vad rosu ce tu vezi verde dar pt ca ne-am obsinuit sa numim culorile "rosu" "verde" prin prisma a ceea ce vede fiecare..n-avem de unde stii daca chiar vedem la fel.
Realitatea obiectiva e diferita de cea subiectiva construitra prin si de noi insine.Ceea ce ma face sa ma gandesc..ca poate problemele pe care mie mi se pare ca le am acum , in sfera mea inchisa de griji, sunt nothing privite de undeva de sus..din afara realitatii mele subiective.De fapt am reusit performanta de a ma autosabota!
Cred ca fiind absorbit de propriul subiectivism pierzi din importanta lucrurilor.Esti atat de absorbit si de inchis in cusca ta incat nu-ti mai dai seama de gravitatea si importanta problemelor tale.Spre exemplu..sa zicem ca esti stresat de job & duties, foarte stresat astfel incat "cusca" ta- realitatea ta se va rezuma la grijile legate de job ( sa zicem), fara ca tu sa stii ca poate in tot timpul asta cat te-ai stresat si ai facut riduri si fire albe in cap altcineva rezolvase pt tine "issue-urile" de la munca, sau poate chiar, s-au rezolvat de la sine.
Ce vreau sa spun cu asta e ca realitatea ta subiectiva se poate schimba in orice clipa atunci cand reusesti sa iesi din ea, sa fi in afara.E vorba de perspectiva si de gravitatea pe care o dai lucrurilor.Probabil ca fiinta umana, in genere, (si nu numai popoarele latine) tinde sa-si dramatizeze prea mult existenta..sa faca , cum bine se zice "din tzantar armasar"!
La mine una s-a rezolvat simplu..aveam o groaza de shitturi pe cap..si chiar cand puneam capu pe perna noaptea creierul meu continua sa "rumege".Am plecat 3 zile de acasa..m-am desconectat complet si cand m-am intors si mi-au revenit "dramele" mi s-au parut niste lucruri marunte, lipsite de importanta, senseless.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu