Se intampla de cele mai multe ori sa scriu cand sunt trista.Se pare ca starile astea mai de cacao in care ma gasesc uneori imi dau sursa de inspiratie de care am nevoie.Da, recunosc..tristetea a devenit un fel de muza a mea!
Sunt trista pentru ca ma simt un om rau..si in ciuda tuturor argumentelor logice-rationale pe care mi le aduc ideea asta staruie in mine.In mod normal ratiunea e cea care se lupta cu simturile..dar de data asta nu!Ratiunea se lupta cu ea insasi.Este o logica simpla care mi se sopteste-" ai facut rau deci esti un om rau"..si totodata "ai facut rau, pentru ca consecinta raului va fi binele".
Si asta pentru ca ne place mai degraba sa fim mintiti decat sa acceptam sau sa fugim de "Rau".Suntem programati sa fugim atunci cand ne doare si ne e rau, dar nu fugim atunci cand Raul nu mai e o notiune fizica-palpabila.E ca si cum te arzi si fugi repede sa te tratezi insa daca stii ca esti ars si nu poti vedea arsura o lasi netratata.
Am senzatia ca mi-am batut joc de mine si pentru asta sunt un om rau.Daca mi-ar putea vorbi acum Lavinia de acum 3 ani cred ca m-ar subjuga;pentru ca mi-am batut joc de visele si dorintele ei, pentru ca am facut intuneric in lumea ei,pentru ca i-am taiat toate lianele, pentru ca i-am distrus realitatea..m-am pisat pe ea de sus si pentru ca am am avut grija sa o ascund bine in toti anii astia.
Mi-as dori sa ma ierte..sa-i zic ca imi pare rau si ca trebuie sa-mi mai dea o sansa.Nu stiu insa daca ea mai e acolo, daca ma mai aude sau ii mai pasa in vreun fel de mine..mi-am batut joc si acum firesc, se intoarce roata.
Doare sa faci rau altora dar si mai mult doare sa-ti faci rau tie.Si e si mai dureros cand ingropi pana la epuizare frustrarile, si le lasi sa clocoteasca si sa fiarba pana cand te sugruma.Pana la urma..esti calaul propriei tale executii.
